Tulburarea deficit de atenţie şi hiperactivitate/impulsivitate poate afecta toate aspectele vieţii unui copil. În plus, impactul este puternic şi asupra părinţilor şi fraţilor, fiind uneori cauza apariţiei problemelor în familie.
Copilul afectat de ADHD poate fi la fel de inteligent, creativ şi iubitor ca şi ceilalţi.
Cu toate acestea, un copil cu ADHD care nu este diagnosticat la timp se va confrunta cu multe probleme acasă şi în societate. Va începe sa fie perceput ca diferit faţă de ceilalţi copii, se va izola de grup, îşi va pierde prietenii, fiind respins de către colegi. Cu timpul nu va mai avea încredere în el insuşi iar rezultatele şcolare se vor înrăutăţi.
Manifestările ADHD sunt diferite în funcţie de perioada de dezvoltare a copilului, variind de la slaba concentrare, nivel ridicat de agresivitate şi impulsivitate la copilul preşcolar, până la o percepţie distorsionată a sinelui şi apariţia unor comportamente antisociale şi agresive la adolescent.
Copiii cu ADHD prezintă deseori o evoluţie negativă pe termen lung, cu afectarea nivelului educaţional şi mai târziu, găsirea unui loc de muncă.
Relaţiile cu familia se pot deteriora, copilul va comunica din ce în ce mai puţin cu cei din jur. Relaţia cu fratele sau sora îşi va pierde armonia şi căldura iar atmosfera în cămin se va tensiona, apărând din ce în ce mai des conflicte.
În lipsa unor măsuri terapeutice eficiente, ADHD poate evolua spre alte manifestări în anii următori. A avea un adolescent cu ADHD înseamnă pentru părinţi noi confruntări cu lipsa de atenţie şi/sau agitaţie, dar care pot evolua spre depresie, agresivitate, comportament antisocial.
Adolescenţa este în sine o perioadă frumoasă, de descoperiri şi evoluţie, o perioadă în care tinerii se maturizează şi îşi lărgesc orizonturile.
Un adolescent cu ADHD va percepe însă diferit această vârstă - poate deveni nesupus, violent chiar. Poate abandona studiile, începe să consume droguri, se implică în activităţi de risc.
Evoluţia copilului este influenţată de mai mulţi factori: familie, mediul şcolar, abilitatea cognitivă, conştiinţa de sine. Existenţa unui mediu de suport, sensibil la cerinţele copilului cu ADHD şi care să cunoască implicaţiile acesteia, este esenţială pentru depăşirea dificultăţilor.
Dumneavoastră ca parinte sunteţi cel mai în măsură să contribuiţi la urmărirea comportamentului copilului şi să vă adresaţi medicului specialist în psihiatria şi neurologia copilului şi adolescentului, la apariţia primelor manifestări specifice.
Diagnosticul timpuriu împreună cu un plan terapeutic adecvat pot ajuta!
| 
